1. [MDA2] tefericie sf [At: NECULCE, L. 234 / V: (reg) tifilicie, tifir~ / Pl: ~ii / E: ns cf tc teferrüç „plimbare; excursie”] 1 (Îrg) Petrecere. 2 (Mol; irn; îf tifiricie) Pricopseală. 3 (Mol; irn; îaf) Ispravă.
2. [Scriban] tefericíe f. (turc. teferrüç). Vechĭ. Desfătare. Azĭ. Est. Rar (tifiricie). Mare tifiricie, mare scofală, mare ispravă!
3. [MDA2] tifilicie sf vz tefericie
4. [MDA2] tifiricie sf vz tefericie
5. [Scriban] tifiricíe, V. tefericie.
6. [DLRLV] TEFERICIE s.f. (Mold., ȚR) Petrecere, distracție, desfătare. A: Cu ceale cinsti și tefericii multe să hămeisă de nu pute să să mai grijască nemic. NECULCE. B: Dacă o văzu Priiam împărat atîta avuție, foarte i-au- părut bine și făcură veselie și tefericie multă. IT 1758, 127r. Etimologie: cf. tc. teferrüç „plimbare, excursie”. Cf. vigășag, zăbavă, zăiafet, zefchi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL