1. [DEX '09] ȚIDULĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula.
2. [MDA2] țidulă sf [At: NECULCE, L. 221 / V: țed~, ced~ (A și: ced~), șed~[1] (A și: șed~), (îvr) sced~,[2] (înv) țud~ / Pl: ~le, (îrg) ~li / E: ucr цидула, pn cedula, mg cédula, lm cedula, scedula] 1-2 (Pop) Bucată (mică) de hârtie care cuprinde o însemnare scurtă și care servește ca permis, dovadă, chitanță etc. 3 (Reg) Rețetă medicală. 4 (Ban; Trs) Bilet de tren. 5-6 (Reg; pex) Loc sau clădire, la intrarea în oraș, unde se plăteau taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare la târg și se elibera chitanța respectivă Si: țidulărie (1-2), rohatcă. 7 (Îrg) Dispoziție dată în scris de către o autoritate. 8 (Îrg) Dispoziție de plată (a impozitului, a birului etc.). 9 (Îvr; și cu determinarea „de bani”) Bancnotă. 10-11 (Înv) Bucată (mică) de hârtie pregătită pentru a se scrie ceva pe ea. 12 (Îvr) Rubrică în condica birurilor.
3. [CADE] ȚIDULĂ, ȚEDULĂ (pl. -le) sf. Bilet: fie-care are lipit pe el cîte o țidulă pe care e însemnat numele celui ce l-a purtat (NEGR.); subșeful vămii nemțești strigă, după o țidulă galbenă, numele omului și cîte capete de vaci are (LUNG.) [rut. cidula, pol. rut. cedula, etc.].
4. [DLRLC] ȚIDULĂ, țidule, s. f. (Regional) Bucată (mică) de hîrtie cuprinzînd o însemnare scurtă (anunț, permis, chitanță etc.); bilet. Se aflau scriși pe o țidulă toți caii din sat. CAMILAR, N. I 24. Păi, nu-mi dai o țidulă cum că am adus animalul și că sînt scutit? PAS, L. I 238. Capul vinovatului se spînzura în poarta curții cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143.
5. [Scriban] țidúlă, V. cedulă.
6. [MDA2] cedulă sf vz țidulă
7. [MDA2] țedulă sf vz țidulă
8. [MDA2] țudulă sf vz țidulă
9. [CADE] ȚEDULĂ 👉 ȚIDULĂ.
10. [Șăineanu, ed. VI] țedulă f. Mold. răvaș, bilet. [Pol. ȚEDULA].
11. [Scriban] *cédulă și (fals) -úlă f., pl. e (fr. cédule, it. cédola, d. mlat. scédula, cl. schédula, dim. d. scheda, care vine d. vgr. shéde; germ. zettel, pol. cedula, rut. cedúla, rus. cedúlka, cidúlka). Rar. Adeverință, chitanță. Rubrică în condica birurilor. – Pop. (d. rut.) țidulă (maĭ vechĭ țedulă) și țudúlă (CL. 1924, 184).
12. [Scriban] țedúlă, V. cedulă.
13. [DOOM 3] țidulă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule
14. [DOOM 2] țidulă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule
15. [IVO-III] țidulă, -li.
16. [DER] țidulă (-le), s. f. – Bilet. Pol. cedula sau mag. cédula (Tiktin; Gáldi, Dict., 166).
17. [Argou] mâine (cu țidulă) adv. (iron.) niciodată.
18. [DRAM 2015] țidulă, s.f. – v. țâdulă („hârtie”).
19. [DRAM] țidulă, s.f. – v. țâdulă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL