1. [MDA2] țicura [At: REV. CRIT. III, 171 / Pzi: țicur / E: ns cf pișcura1] 1 vt (Mun; Trs; d. insecte) A pișca. 2 vt (Olt; Trs; d. ființe) A ciupi (2). 3 vt(a) (Olt; Ban; d. băuturi) A pișca. 4 vt(a) (Reg; p 3; udp „la”, „prin” sau „în”, care indică organe sau părți ale corpului) A provoca o durere vie, acută Si: a înjunghia, a înțepa. 5 viim (Mun) A burnița subțire.
2. [DLRLC] ȚICURA, țicur, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; mai ales despre purici) A pișca, a ciupi. Nu junghia, Nu picura, Nu turbura. MAT. FOLK. 1582.
3. [DLRM] ȚICURA, țicur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.
4. [DAR] țicura, țicur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL