1. [DEX '09] TICSIT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.
2. [MDA2] ticsit, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 163 / V: (înv) tec~, tecsuit, ~suit / S și: (nrc) tixit / Pl: ~iți, ~e / E: ticsi] 1 (D. ființe, obiecte etc.) Îngrămădit peste măsură (într-un spațiu) Si: îndesat, înghesuit. 2 (D. un spațiu, o încăpere, un teren etc.) Acoperit în întregime (de ceva sau de cineva) Si: înțesat. 3 (D. spații, recipiente) Umplut până la refuz.
3. [DEX '98] TICSIT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.
4. [DLRLC] TICSIT, -Ă, ticsiți, -te, adj. Plin peste măsură. Sala de așteptare era ticsită ca o anticameră de minister. C. PETRESCU, C. V. 127. Unde trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ♦ Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). Locurile nefiind numerotate și plătind deopotrivă, nu e nici un cuvînt ca să stăm ticsiți ca sardelele 7 inși într-un compartiment. VLAHUȚĂ, O. A. 233. ♦ Acoperit în întregime. Erau douăzeci și două de bucăți, toate de aur... presărate și ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU, S. III 628. Trei pagini ticsite. ALECSANDRI, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] ticsit a. bine îndesat: cu chimirele ticsite POP.
6. [Scriban] ticsít, -ă adj. Plin de tot, îndesat: un sac ticsit, biserica era ticsită de lume. Mulțĭ în cît nu maĭ încap: stăteaŭ ticsițĭ ca sardelele’n cutie.
7. [DEX '09] TECSUI vb. IV v. ticsi.
8. [DEX '09] TICSI, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsui vb. IV] – Et. nec.
9. [MDA2] tecsi v vz ticsi
10. [MDA2] tecsit, ~ă a vz ticsit
11. [MDA2] tecsui v vz ticsi
12. [MDA2] tecsuit, ~ă a vz ticsit
13. [MDA2] ticsi [At: N. COSTIN, L. 35 / V: (înv) tec~, tecsui / S și: (nrc) tixi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) îngrămădi peste măsură Si: a {se) îndesa, a {se) înghesui. 3 vt (C. i. locul, spațiul etc. în care se îngrămădește ceva) A umple până la refuz Si: a înțesa. 4 vt (Îvr) A aduna (1).
14. [MDA2] ticsuit, ~ă a vz ticsit
15. [DLRLC] TICSI, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsui (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsui (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.
16. [DLRLC] TICSUI vb. IV v. ticsi.
17. [Șăineanu, ed. VI] ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].
18. [Scriban] ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.
19. [DOOM 3] ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, 3 sg. ticsește, imperf. 1 ticseam; conj. prez. 1 sg. să ticsesc, 3 să ticsească
20. [DOOM 2] ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, imperf. 3 sg. ticsea; conj. prez. 3 să ticsească
21. [MDO] ticsi
22. [IVO-III] ticsesc, -seam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL