1. [MDA2] țicman s [At: ALIL 1983-1984, 464 / V: țigmană sf, (sst) țicmăn s / Pl: ? / E: țicmă + -on] (Mol) 1 Vârf foarte ascuțit de deal, cu stânci de piatră Si: țiclău1 (1). 2 Deal foarte ascuțit sau cu spinarea ascuțită.
2. [MDA2] țicmăn s vz țicman
3. [MDA2] țigmană sf vz țicman
4. [DAR] țiclui, țicluș, țicman, țicmăn, țicui, s.n.; țicmă, s.f. (reg.) vârf ascuțit de deal, de stâncă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL