1. [DEX '09] ȚICLEAN, țicleni, s. m. (Ornit.) Țiclete. – Et. nec.
2. [MDA2] țiclean sm [At: KLEIN, D. 443 / V: țigl~, ~lan, țiglan, țighil~, tichil~, țicil~, țicăl~, țâgâl~, țâgăl~, țigârl~, țiligheu, tigl~, tighil~ / Pl: ~eni / E: ns cf țic1, țiclă2, țiclău2] 1 (Reg) Pasăre insectivoră, cățărătoare, sedentară, din ordinul paseriformelor, puțin mai mare decât o vrabie, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alburiu pe pântece Si: (reg) bocănitoare, cățărătoare, ciocănitoare-mică, ciocârleț, oiță, scorțar; țiclău2, țiclete (1), țicloi (1), țânc1, țânțăruș1 (2), țâțiduș, țoi1 (2) (Sitta europaea). 2 (Orn; Trs) Pițigoi (Parus maior). 3 (Orn; Trs) Sticlete (Carduelis carduelis). 4 (Orn; reg) Ciocănitoare (Dryobates maior). 5 (Iht; Olt) Obleț (Alburnus alburnus).
3. [MDA2] tighilean sm vz țiglean[1]
4. [MDA2] tiglean sm vz țiclean
5. [MDA2] țâgălean sm vz țiclean
6. [MDA2] țâgâlean sm vz țiclean
7. [MDA2] țicălean sm vz țiclean
8. [MDA2] țichilean sm vz țiclean
9. [MDA2] țicilean sm vz țiclean
10. [MDA2] țiclan sm vz țiclean
11. [MDA2] țigârlean sm vz țiclean
12. [MDA2] țighilean, ~ă sm vz țiclean
13. [MDA2] țiglan sm vz țiclean
14. [MDA2] țiglean sm vz țiclean
15. [MDA2] țiligheu sm vz țiclean
16. [DOOM 3] țiclean (desp. ți-clean) (reg.) s. m., pl. țicleni
17. [DOOM 2] țiclean (ți-clean) s. m., pl. țicleni
18. [DAR] țiclean, țicleni, s.m. (reg.) 1. pasăre insectivoră, sedentară; scorțar, ciocârleț. 2. pițigoi. 3. sticlete. 4. obleț.
19. [DRAM 2021] țicleán, țicleni, s.m. Pasăre insectivoră, cu penaj cenușiu pe spate și alb pe pântece; țiclete (Sitta europaea). ■ (onom.) Țicleanu, Țiclete, nume de familie în jud. Maram. – Cf. țic, țiclă, țiclău (MDA).
20. [DRAM 2015] țiclean, țicleni, s.m. – (ornit.) Pasăre insectivoră, cu penaj cenușiu pe spate și alb pe pântece; țiclete (Sitta europaea). Cuibărește în pădurile de foioase, preferând arborii bătrâni. În Maramureș este o specie comună (Ardelean, Bereș, 2000: 200). ♦ (onom.) Țicleanu, Țiclete, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DEX); cf. țic, țiclă, țiclău (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL