1. [DEX '09] TICĂLOȘIE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.
2. [MDA2] ticăloșie sf [At: (a. 1703) GCR I, 348/10 / Pl: ~ii / E: ticălos + -ie] 1 (Îrg) Stare de mizerie Si: lipsă, nenorocire, sărăcie, (îrg) ticală (2). 2 Lipsă de scrupule Si: (rar) ticăloșenie (1), (înv) ticăiție (1). 3 Faptă josnică Si: josnicie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (rar) ticăloșenie (2), (pop) parșivenie, (reg) năsărâmbie, parșivărie, (înv) ticăiție (2), (fig) tină (3).
3. [DLRLC] TICĂLOȘIE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală (v. josnicie); faptă josnică, mișelie. But îl înjura cumplit pe Anculia pentru ticăloșia sa. DUMITRIU, N. 207. Multe necredințe și ticăloșii ați săvîrșit; acuma, la domnia Tomșei, v-a sosit și vouă veleatul! SADOVEANU, O. VII 74. Da cîte ticăloșii am văzut eu acolo, vă spui drept, m-am speriat. VLAHUȚĂ, O. AL. I 96. 2. (Astăzi rar) Stare de sărăcie, de mizerie; (la pl.) suferințe fizice, infirmități, boli. Dar dacă el se întoarce la ticăloșia din care-a ieșit, n-are decît. SADOVEANU, P. M. 145. Zîna îl amenință cu boală și cu toate ticăloșiile omenești, dacă nu s-o duce. ISPIRESCU, L. 231. Fărmături, blide aruncate în toate părțile, cofăielul de vin răsturnat, ticăloșie mare. CREANGĂ, P. 11. Muri pribeag și în ticăloșie la Constantinopole. BĂLCESCU, M. V. 277.
4. [Șăineanu, ed. VI] ticăloșie f. 1. mizerie: îl rugă s’aibă milă de ticăloșia lui ISP.; 2. stare ticăloasă, păcătoșie: ticăloșia oamenilor NEGR.
5. [Scriban] ticăloșíe f. Starea saŭ defectu omuluĭ ticălos: mare ticăloșie pe eĭ, pe casa asta!. – Și -énie.
6. [DOOM 3] ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile (desp. -și-i-)
7. [DOOM 2] ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL