1. [DEX '09] TETRACLORURĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure.
2. [MDA2] tetraclorură sf [At: PONI, CH. 145 / Pl: ~ri / E: fr tétraclorure] (Chm) 1 Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. 2 (Îs) ~ de carbon Compus organic lichid cu miros plăcut, care se folosește ca dizolvant pentru grăsimi, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor, la umplerea strigătoarelor de incendiu Si: tetraclormetan.
3. [DLRLC] TETRACLORURĂ, tetracloruri, s. f. (Chim.) Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, cu care se umplu unele aparate de stins incendiile sau care se folosește ca solvent, ca insecticid etc.
4. [DN] TETRACLORURĂ s.f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♦ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, întrebuințat în unele aparate de stins incendiile sau ca solvent neinflamabil. [< fr. tétrachlorure].
5. [MDN '00] TETRACLORURĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure)
6. [DOOM 3] tetraclorură (desp. te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorurii; pl. tetracloruri
7. [DOOM 2] tetraclorură (te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorurii; pl. tetracloruri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL