1. [MDA2] testălui vt [At: (post 1785) IORGA, S. D. XVII, 13 / V: (îrg) ~tel~ / Pzi: ~esc / E: mg testál] (Trs; înv) A testa1 (1).
2. [MDA2] testelui v vz testălui
3. [DRAM 2021] testăluí, testăluiesc, (testelui), v.t. (reg., înv.) A lăsa ceva prin testament; a testa: „Întâie (c)titor: Zah din Oancicești; acesta au testăluit pământul supt biserică” (Bârlea, 1909: 13; doc. din 1747). – Var. a lui testa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL