1. [DEX '09] TESTACEU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.
2. [MDA2] testaceu [At: COSTINESCU / Pl: ~ee / E: fr testacé cf lat testaceus] 1 sn (Lpl) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros. 2 sn (Lsg) Moluscă din ordinul testacee (1). 3 a (D. moluște) Al cărui corp este acoperit cu un înveliș calcaros.
3. [DLRLC] TESTACEU, testacee, s. n. Moluscă al cărei corp este acoperit cu un înveliș calcaros.
4. [DN] TESTACEU, -EE adj. (Despre moluște) Al cărui corp este acoperit cu un înveliș calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluște cu corpul acoperit de un test2 [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [Pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].
5. [MDN '00] TESTACEU, -EE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test2. II. s. n. pl. 1. ordin de moluște cu corpul acoperit de un test2. 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)
6. [Șăineanu, ed. VI] testaceu a. acoperit cu un țest. ║ n. animal cu țest: stridie, broască.
7. [Scriban] *testacéŭ, -ée adj., pl. f. ee (lat. tesaceus, d. testa, hîrb, carapace. V. țeastă). Acoperit cu țest, țestos (scoĭcă, carapace, cămașă de solzĭ groșĭ): animale testacee. S. n. Animal cu țest.
8. [DOOM 3] testaceu s. n., art. testaceul; pl. testacee
9. [DOOM 2] testaceu s. n., art. testaceul; pl. testacee
10. [MDO] testaceu, pl. testacee
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL