1. [DEX '09] TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.
2. [MDA2] teșmeni [At: POLIZU / V: (reg) ~egi, ~eli / Pzi: ~nesc / E: ns cf teșman] (Mun) 1 vr A se zăpăci. 2 vr A se sminti. 3 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătăi A bate (pe cineva) foarte tare. 4 vt A uza. 5 vr (Fig) A se șubrezi (de boală sau de bătrânețe).
3. [DLRLC] TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A buimăci, a zăpăci, a sminti. Spuneți-mi tot ce știți, că vă teșmenesc în bătăi. STANCU, D. 269.
4. [Șăineanu, ed. VI] teșmenì v. a se ului: teșmenitul de Joie ISP. [Origină necunoscută].
5. [MDA2] teșmegi v vz teșmeni
6. [MDA2] teșmeli v vz teșmeni
7. [Scriban] teșmenésc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haĭnă): mĭ-aĭ purtat haĭna și mĭ-aĭ teșmenit-o. V. refl. Mă veștezesc, mă berghelesc: s’a teșmenit de bătrîneță. Mă izmenesc, mă țicnesc, mă zăpăcesc, mă uluĭesc: nu știa ce să facă teșmenitu de Joĭe (Isp. 2, 20. Cp. și rev. I. Crg. 9, 94). – Și -lesc.
8. [DOOM 3] teșmeni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. teșmenesc, 3 sg. teșmenește, imperf. 1 teșmeneam; conj. prez. 1 sg. să teșmenesc, 3 să teșmenească
9. [DOOM 2] teșmeni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenește, imperf. 3 sg. teșmenea; conj. prez. 3 să teșmenească
10. [DAR] teșmeni, teșmenesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL