1. [MDA2] teslim sn [At: GHEORGACHI, CER. (1762), 227 / V: (îvr) tis~ / Pl: ~uri / E: tc teslim] (Tcî) 1 Predare. 2 Livrare. 3 Înmânare. 4 (Îe) A face ~ A preda. 5 (Îae) A livra. 6 (Îae) A înmâna. 7 (Îe) A trece ~ A fi predat.
2. [Scriban] teslím și -mát n., pl. urĭ (turc. ar. teslim, pl. -mat). Vechĭ. Predare: a face teslimu mărfiĭ.
3. [MDA2] tislim sn vz teslim
4. [DER] teslim (-muri), s. n. – Predare. – Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (arab.) teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65), cf. ngr. τεσλίμι, bg., sb. teslim. – Der. teslimarisi, vb. (a preda), sec. XIX, înv.
5. [DLRLV] TESLIM s. n. (Mold., ȚR) În expr. A face teslim = a preda, a încredința. A: Să facă banii teslim. IM 1754, 3v. I-au făcut tuiurile teslim. GHEORGACHI. Coroana să o facă teslim în capul lui Abulcasîm. H 1771, 97r; cf. H 17792, 84v. B: Să facă banii teslim. IM 1730, 6v. Etimologie: tc. teslim.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL