1. [DEX '09] TEȘIRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși.
2. [MDA2] teșire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: teși] 1 Tăiere oblică a unui lemn, a unui trunchi2. 2 Cioplire oblică a capătului unui lemn, ascuțindu-l în formă de pană sau subțiindu-l în formă de cui. 3 (Reg) Însemnare a oilor sau a caprelor, tăind pieziș vârful urechii, pentrua le putea recunoaște. 4 Netezire a muchiei sau a vârfului unui obiect. 5 (Teh) Operație de fonnare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. 6 (Teh) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. 7 (Reg; fig) Sfială. 8 (Reg; fig) Teamă (1).
3. [DLRLC] TEȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) teși și rezultatul ei.
4. [DEX '09] TEȘI, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
5. [MDA2] teși [At: LB / V: (reg) tiși / Pzi: ~șesc / E: bg теша] 1 vt (C. i. un lemn, un trunchi2) A reteza oblic. 2 vt A ciopli oblic capătul unui lemn, ascuțindu-l în formă de pană sau subțiindu-l în formă de cui. 3 vt (Reg) A însemna oile sau caprele pentru a le putea recunoaște, tăind pieziș vârful urechii. 4 vt A netezi muchia sau vârful unui obiect. 5 vt (Spc) A rotunji capătul unui buștean ca să alunece mai ușor în timpul coborârii lui de pe munte Si: (reg) a buza, a ciuli, a olări, a oii, a rosti, a șpronța, a tivi1 (7). 6 vt A turti (cu o lovitură), strâmbând sau aplecând pe o parte. 7 vt (Reg; c. i. părul) A ridica de pe spate. 8 vr (Reg; fig) A se sfii. 9 vr (Reg; fig) A se teme2 (1). 10 vr (Pfm; îe) A (nici) nu se ~ de ceva A nu-i păsa de ceva.
6. [MDA2] tiși v vz teși
7. [DLRLC] TEȘI, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic (un lemn, un trunchi). ♦ A netezi (rotunjind sau tocind) muchia sau vîrful unui obiect ascuțit. (Refl.) Malurile se teșesc. De o parte și de alta, pămîntul se așterne pustiu și neted ca o apă. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ◊ Fig. Călăuzul vînătoresc se scărpina în cap, își teșea mustața și șovăia să răspundă. CAMIL PETRESCU, N. 90. ♦ A turti (cu o lovitură) strîmbînd sau aplecînd pe o parte. O imensă căciulă neagră, teșită la o parte și curmată la mijloc, se arată săltînd. HOGAȘ, M. N. 185. ◊ Fig. Cu un pumn cît butucul a teșit la pămînt pe cel dintîi jandarm din cale. POPA, V. 128.
8. [Șăineanu, ed. VI] teșì v. a reteza oblic. [Slav. TEȘÕ, a tăia].
9. [Scriban] teșésc v. tr. (vsl. tesati-tešon, a tăĭa. Cp. și cu sîrb. tešiti, a mîngîĭa. V. oteșesc). Vest. Retez pĭeziș (un trunchĭ, o ureche de vită). Netezesc răzuind (de ex., un arșic ca să stea maĭ bine pe partea ceĭa). Turtesc. V. refl. Mă sîiesc, mă sfiesc, mă sinchisesc, bindisesc, îmĭ pasă: nicĭ nu mă teșesc de vorba luĭ! V. tăpșesc.
10. [DOOM 3] teșire s. f., g.-d. art. teșirii; pl. teșiri
11. [DOOM 2] teșire s. f., g.-d. art. teșirii; pl. teșiri
12. [DOOM 3] teși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșesc, 3 sg. teșește, imperf. 1 teșeam; conj. prez. 1 sg. să teșesc, 3 să teșească
13. [DOOM 2] teși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșesc, imperf. 3 sg. teșea; conj. prez. 3 să teșească
14. [MDO] teși (conj. teșească)
15. [IVO-III] teșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
16. [DER] teși (-șesc, -it), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziș. – 3. A ascuți, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” și „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puțin probabil. – Der. teș, adj. (curb, încovoiat); teșală, s. f. (strivire, sfială); teșitură, s. f. (tăietură piezișă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teșos, adj. (pieziș).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL