1. [DEX '09] TERTEL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil.
2. [MDA2] tertel sn [At: NEGRUZZI, S. I, 16 / V: (înv) tirtir / Pl: ~uri / E: tc tirtil] (Tcî) 1-2 Șnur (sau ciucure) din fire de mătase sau de aur.
3. [DLRLC] TERTEL, terteluri, s. n. (Învechit) Șnur sau ciucure făcut dintr-o împletitură de fire de mătase sau de aur și folosit la împodobirea marginilor unui veșmînt, ale unei perne, perdele etc. Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia, cu fir și tertel, îi acoperea tot pieptul. NEGRUZZI, S. I 16.
4. [Șăineanu, ed. VI] tertel n. șnur de mătase: broderia cu fir și cu tertel îi acoperia tot pieptul. NEGR. [Turc. TYRTYL].
5. [Scriban] tertél n., pl. urĭ (turc. tyrtyl, omidă). Găitan de sîrmă foarte supțire învîrtită în spirală de un milimetru și maĭ puțin în diametru: broderie cu tertel. – Și tirtir.
6. [MDA2] tirtir sn vz tertel
7. [Scriban] tirtír, V. tertel.
8. [DOOM 3] tertel (înv.) s. n., pl. terteluri
9. [DOOM 2] tertel (înv.) s. n., pl. terteluri
10. [DER] terțel (-luri), s. n. – Șiret, șnur. Tc. tirtil (Șeineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare dată vitelor mici ca să poată paște), pare să fie rezultatul unei disimilații a aceluiași cuvînt; semantic trebuie pornit de la ideea de legătură sau piedică de picioare care ține animalul legat și din care se slobozește treptat, de unde și expresia a da un terpel „a slăbi coarda”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL