1. [DEX '09] TERMIONICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics.
2. [MDA2] termionică sf [At: DEX / P: ~mi-o~ / E: fr thermionique, eg thermionics] Ramură a fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte.
3. [DN] TERMIONICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanțe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique].
4. [DN] TERMIONIC, -Ă adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico].
5. [MDN '00] TERMIONIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics)
6. [DOOM 3] termionică (desp. ter-mi-o-/term-i-) s. f., g.-d. art. termionicii
7. [DOOM 2] !termionică (ter-mi-o-/term-i-) s. f., g.-d. art. termionicii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL