1. [DEX '09] TERMINAT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
2. [DEX '09] TERMINAT1 s. n. Terminare (1). – V. termina.
3. [MDA2] terminat2, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~ați, ~e / E: termina] 1 (D. acțiuni) Care a fost dus până la capăt Si: isprăvit, încheiat, sfârșit. 2 (Pfm; d. oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte. 3 (Pfm; d. oameni) Sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral.
4. [MDA2] terminat1 sn [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2397 / E: termina] 1 Terminare (1). 2 (Îlav) Pe ~e Aproape de sfârșit.
5. [DLRLC] TERMINAT s. n. Terminare (1). ◊ Expr. Pe terminate = aproape să se termine; pe sfîrșite, pe isprăvite. Era pe terminate cu locul lui Badea. Trebuise să oprească de mai multe ori... ca să se mai răcorească motorul. DUMITRIU, V. L. 133. – Formă gramaticală: (în expr.) terminate.
6. [DEX '09] TERMINA, termin, vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. ♦ A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul „masă ” se termină cu o vocală. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nicio șansă de scăpare. [Prez. ind. acc. și: termin] – Din fr. terminer, lat. terminare.
7. [MDA2] termena v vz termina
8. [MDA2] termina [At: DRLU / V: (fer) ~mena / Pzi: termin (A și: (pop) ~min), (îrg) ~nez / E: fr terminer, lat terminare] 1-2 vtr A duce o acțiune până la capăt (sau a lua sfârșit) Si: a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) sfârși. 3 vr (Pfm; îe) A se ~ cu cineva A nu mai avea nici o șansă de scăpare. 4 vi (Pfm; îe) A ~ cu cineva A rupe relațiile cu cineva. 5 vr (D. cuvinte) A avea o anumită terminație (1).
9. [DEX '98] TERMINA, termin, vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. ♦ A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul „masă” se termină cu o vocală. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nici o șansă de scăpare. [Prez. ind. acc. și: termin] – Din fr. terminer, lat. terminare.
10. [DLRLC] TERMINA, termin, vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune pînă la capăt; a sfîrși, a isprăvi. Îmi cam terminasem treburile p-aici pe lîngă casă. PREDA, Î. 79. Mai mulți juni romîni ce-și terminase studiile în străinătate, înturnîndu-se în țară își propuseseră a da un impuls literaturii lîncezînde. NEGRUZZI, S. I 334. 2. Refl. A se sfîrși, a se încheia. Dar ce anume a fost și cum s-a terminat povestea, nu mai știa. C. PETRESCU, C. V. 106. ◊ Expr. (Familiar) A se termina cu cineva, se spune cînd cineva nu mai are nici o scăpare. În curînd își va aduce aminte de prea multe. Și atunci sînt pierdută. Atunci s-a terminat cu mine. DUMITRIU, N. 133. ♦ A avea o terminație, a se sfîrși cu... Cuvîntul «masă» se termină cu o vocală. – Accentuat și: (prez. ind.) termin.
11. [DN] TERMINA vb. I. tr., refl. A (se) sfîrși, a (se) isprăvi. ♦ refl. A avea o terminație, a se sfîrși în... [P.i. termin, conj. -ne, imper. -nă. / < fr. terminer, lat. terminare].
12. [MDN '00] TERMINA vb. I. tr., refl. a (se) sfârși, a (se) isprăvi. II. refl. a avea o terminație, a se sfârși în... (< fr. terminer, lat. terminare)
13. [DCR2] tras-terminat s. Tragere la mașină și încheiere (a încălțămintei) ◊ „Instalarea de benzi rulante la secțiile de tras-terminat la fabricile «Carmen», «Flacăra Roșie».” I.B. 7 II 61 p. 1 (din tras + terminat; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 394)
14. [Șăineanu, ed. VI] terminà v. 1. a isprăvi, a duce la capăt: a termina o lucrare; 2. a fi la capăt: floarea termină planta; 3. a ajunge la capăt: s’a terminat; 4. Gram. a avea o dezinență oarecare.
15. [Scriban] 2) *términ, a -á v. tr. (lat. término, -náre; fr. terminer). Sfîrșesc, isprăvesc, mîntuĭ, duc la capăt: a termina o lucrare. Îs la capăt, încheĭ: floarea care termină planta. V. refl. Gram. Am desinența cutare: cuvîntu umbros se termină în os.
16. [DOOM 3] terminat s. n.
17. [DOOM 2] !terminat s. n.
18. [DOOM 3] termina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. termin, 3 termină; conj. prez. 1 sg. să termin, 3 să termine; imper. 2 sg. afirm. termină
19. [DOOM 3] terminate (pe ~) loc. adv.
20. [DOOM 2] termina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. termin, 3 termină; conj. prez. 3 să termine; imperf. 2 sg. termină
21. [DOOM 2] terminate (pe ~) loc. adv.
22. [MDO] termina (ind. prez. 1 sg. termin)
23. [IVO-III] termin, -na inf.
24. [DE] DESINIT IN PISCEM (lat.) termină în (coadă de) pește – Horațiu, „Ars poetica”, 4: „Desinit in piscem mulier formosa superne” („Termină o femeie frumoasă în coadă de pește”). Horațiu compară opera de artă lipsită de coerență stilistică sau de idei cu o astfel de reprezentare plastică.
25. [Argou] terminat, -ă, terminați, -te adj. 1. omorît, ucis. 2. ruinat, distrus. 3. (fig.) falit.
26. [Argou] a se termina în coadă de pește expr. (d. o acțiune, o narațiune etc.) a avea un sfârșit neconvingător / neclar; a se termina sub așteptările pe care le justifică începutul.
27. [Argou] S-A TERMINAT! aleluia!, amin!, a înțărcat bălaia!
28. [Argou] termina, termin I. v. t. 1. a omorî, a ucide. 2. a ruina, a distruge. II. v. i. a ajunge la orgasm; a ejacula.
29. [CECC] Desinit în piscem (lat. „Se termină în coadă de pește”) – Horațiu (versul 4 din Arta poetică). Marele poet compară opera de artă lipsită de unitate cu trupul frumos al unei femei, care s-ar termina într-o coadă de pește: desinit în piscem formosa superne. Din acest vers nu se mai întrebuințează astăzi decît primele trei cuvinte, devenite o expresie frecventă, spre a critica lucrări al căror început (bustul frumos al femeii) nu corespunde cu sfîrșitul (coada de pește), sau persoane care promit mult, dar realizează puțin. LIT.
30. [CECC] Iucundi acti labores (lat. „Lucrările terminate sînt plăcute”) – maximă care poartă semnătura lui Cicero în De finibus... (II, 32, 105). Se adresează ca un îndemn celor ce obișnuiesc să execute treburile pe jumătate, să nu-și îndeplinească sarcinile pînă la sfîrșit. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL