1. [DEX '09] TEHUI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya „trândav”.
2. [MDA2] tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).
3. [DEX '98] TEHUI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”.
4. [DLRLC] TEHUI2, -IE, tehui, -ie, adj. (Regional) Năuc, zăpăcit, amețit, buimăcit. Mă ceartă fără măsură: Că nu trag, că mi-s tehui. DEȘLIU, M. 40. Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași, tehui de somn. CAMILAR, N. II 270. Neculai se trezi tehui de băutură, înainte de a pleca doctorul. SADOVEANU, O. III 16.
5. [Scriban] tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.
6. [MDA2] tăhui3, ~ie a vz tehui2
7. [MDA2] terhui, ~ie a vz tehui2
8. [MDA2] tihui2, ~ie a vz tehui2
9. [Șăineanu, ed. VI] tehuiu a. și adv. Mold. 1. căpiat; 2. zăpăcit, năuc. [Tr. terhuiu, de origină necunoscută],
10. [Șăineanu, ed. VI] terhuiu a. Tr. V. tehuiu.
11. [Scriban] tăhúĭ, V. tehuĭ.
12. [Scriban] terhúĭ, V. tehuĭ.
13. [Scriban] tihúĭ, V. tehuĭ.
14. [DOOM 3] tehui2 (reg.) adj. m., pl. tehui; f. sg. și pl. tehuie
15. [DOOM 2] tehui1 (reg.) adj. m., pl. tehui; f. sg. și pl. tehuie
16. [IVO-III] tehuiu, -huie; -hui.
17. [DER] tehui (-ie), adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creație expresivă puțin clară. – Der. tehuială, s. f. (nebuinie, țicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL