1. [DEX '09] TERFELI, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.
2. [MDA2] terfeli vt [At: DRLU / V: (reg) fer~, târfoli / Pzi: ~lesc / E: tearfă1 + -eli] 1 (Pop) A murdări (mai ales îmbrăcămintea) Si: (reg) a dârvăli, a feșteli, a terefeca. 2 (Reg; îf târfoli) A călca în picioare. 3 (Pop; fig) A face de ocară Si: a înjosi. 4 (Pop; fig) A insulta. 5 (Pop; fig) A compromite (1).
3. [DLRLC] TERFELI, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.
4. [Șăineanu, ed. VI] terfelì v. 1. a uza, a mânji: a-și terfeli hainele; 2. fig. a ocărî: am să-l terfelesc în foaia mea AL. [Cf. tărfă, cârpă].
5. [MDA2] ferfeli v vz terfeli
6. [MDA2] târfoli v vz terfeli
7. [Scriban] terfelésc v. tr. (var. din tervelesc, dervelesc, berghelesc). Uzez, murdăresc (o haĭnă). Fig. Ocărăsc, batjocuresc, fac de rîs.
8. [DOOM 3] terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, 3 sg. terfelește, imperf. 1 terfeleam; conj. prez. 1 sg. să terfelesc, 3 să terfelească
9. [DOOM 2] terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, imperf. 3 sg. terfelea; conj. prez. 3 să terfelească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL