1. [Șăineanu, ed. VI] Terezia (Maria) v. Maria.
2. [DEX '09] TEREZIE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi.
3. [MDA2] tărăzie sf vz terezie
4. [MDA2] telenzie sf vz terezie
5. [MDA2] terezele sfp vz terezie
6. [MDA2] terezie sf [At: (a. 1815) IORGA, S. D. XIX, 59 / V: (reg) tărăz~, telenz~, ~riz~, tirigie, tiriz~ sf, ~zele sfp / Pl: ~ii / E: tc terazi, bg терезия] 1 (Mun; Olt) Cântar format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora se află câte un taler Si: (reg) cumpănă. 2 (Mun; Olt; lpl) Taler de balanță. 3 (Ban; îe) A mânca pe ~zele A mânca puțin. 4 (Ast; reg; lpl) Constelație a zodiacului reprezentată printr- o balanță Si: balanța, (pop) cumpăna.#
7. [MDA2] terizie sf vz terezie
8. [MDA2] tirigie1 sf vz terezie
9. [MDA2] tirizie sf vz terezie
10. [DLRLC] TEREZIE, terezii, s. f. Instrument de cîntărit, format dintr-o pîrghie mobilă cu două brațe egale, la capetele libere ale cărora atîrnă cîte un taler (într-unul punîndu-se obiectul de cîntărit și în celălalt greutățile); p. ext. (rar, la pl.) talerele balanței. V. balanță, cîntar. (Fig.) Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi... acolo!... eu am rima justă – tu? false terezii. CARAGIALE, O. III 112. (Cu grafie învechită) Tereziele își încep danțul cel destrămat, care în sus, care în jos; de o parte guvernul... pe de altă parte... poporul. ODOBESCU, S. III 335. – Variantă: tirizie (GALACTION, O. I 140) s. f.
11. [DLRLC] TIRIZIE s. f. v. terezie.
12. [Șăineanu, ed. VI] terezie f. cumpănă, cântar mai mic. [Turc. TERAZI].
13. [Scriban] terezíe și tirizíe f. (turc. [d. pers.] terazi, balanță; terazi gözü, taleru balanțeĭ). Sud. Vechĭ. Cantar cu doŭă talere, cumpănă. Azĭ. Taler de cantar.
14. [Scriban] tirizíe, V. terezie.
15. [DOOM 3] terezie s. f., art. terezia, g.-d. art. tereziei; pl. terezii, art. tereziile (desp. -zi-i-)
16. [DOOM 2] terezie s. f., art. terezia, g.-d. art. tereziei; pl. terezii, art. tereziile
17. [MDO] terezie
18. [DER] terezie (-ii), s. f. – Taler de balanță. – Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Șeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL