[D.Religios] terafim, terafimi s. m. Zeu al familiei sau zeu particular la asiro-babilonieni, invocat de preotul ghicitor în arta divinatorie (mantica), specialitatea prin excelență a babilonenilor. Este amintit și în Vechiul Testament. – Din sl. terafimŭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL