1. [MDA2] țepeligă1 sf [At: PASCU, S. 249 / V: țapal~, țapl~, ~pl~ (Pl și: ~ige) ~plică, țopl~, țipil~[1], țipl~, țipirigă / Pl: ~igi / E: țeapă + -ăligă] 1-2 (Ban; Olt) Bucată (mică) despicată dintr-un lemn sau dintr-o scândură, de obicei ascuțită la un capăt Si: țandără (1). 3 (Reg) Țeapă care intră sub piele sau sub unghie. 4 (Olt; Mun) Frigare de lemn Si: (reg) țepușă (13). 5 (Olt) Par1 ascuțit cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului Si: chitonag2. 6 (Ban; Olt) Bucată dintr-un trunchi de copac având lungimea de un metru, care servește ca lemn de foc. 7 (Olt; Trs; mpl) Vreascuri cu care se aprinde focul. 8 (Reg) Rangă de fier, cu vârful lat, întrebuințată la săparea gropilor pentru stâlpii de telegraf. 9 (Dob; îf țapaligă) Unealtă de pescuit formată dintr-o prăjină de 5-8 m de care se leagă o sfoară cu 10-15 cârlige de undiță și o greutate care le coboară spre fundul apei. 10 (Reg) Una dintre cele două pârghii ale joagărului care servește la punerea în mișcare a acestuia. 11 (Trs; Olt) Bucată despicată dintr-un lemn, cu care se curăță fierul plugului de pământ Si: otic. 12 (Reg) Bucată de lemn, de forma unui cuțit, care se întrebuințează la desfacerea pănușilor de pe știuletele de porumb. 13 (Olt; îf țepligă) Țeapă (18) (la cereale). 14 (Reg) Țeapă (20). 15 (Mun; îf țipiligă) Parte a tulpinii unei plante rămasă în pământ după ce aceasta a fost tăiată.
2. [MDA2] țepeligă2[1] sf vz săpăligă
3. [DEX '09] SĂPĂLIGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
4. [MDA2] săpăligă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~pel~, ~pul~ / Pl: ~igi, (rar) ~ige / E: sapă1 + -ăligă] 1 Sapă1 (1) mică Si: (pop) sapă1 (2), (reg) ogărătoare, săpălică, săpălie, săpălucă, săpelă, săpiță (2), săpoaică, săpoichiță, săpucă, săpuliță, săpușoară, săpuță, scrapină. 2 (Spc) Unealtă asemănătoare cu o sapă1 (1), cu lamă mai mică, oblongă, având adesea la partea opusă lamei unul sau mai mulți colți, folosită în lucrări de grădinărie și în legumicultură Si: săpiță (2), săpălugă, săpoi (2). 3 Cazma.
5. [MDA2] săpelică[1] sf vz săpăligă
6. [MDA2] săpeligă sf vz săpăligă
7. [MDA2] săpelugă[1] sf vz săpăligă
8. [MDA2] săpuligă sf vz săpăligă
9. [MDA2] țapaligă sf vz țepeligă1
10. [MDA2] țapligă sf vz țepeligă1
11. [MDA2] țeplică sf vz țepeligă1
12. [MDA2] țepligă sf vz țepeligă1
13. [MDA2] țipilică[1] sf vz țepeligă1
14. [MDA2] țipirigă sf vz țepeligă1
15. [MDA2] țipligă sf vz țepeligă1
16. [MDA2] țopligă sf vz țepeligă1
17. [DEX '98] SĂPĂLIGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
18. [DLRLC] SĂPĂLIGĂ, săpăligi și săpălige, s. f. Sapă mică, lunguiață, avînd doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în horticultură. Am scormonit cu săpăligile după rădăcini. STANCU, D. 99. Cînd a crescut (macul)... se începe prășitul prin mici săpălige. La TDRG.
19. [Șăineanu, ed. VI] săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.
20. [Scriban] săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca’n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.
21. [DOOM 3] săpăligă s. f., g.-d. art. săpăligii; pl. săpăligi
22. [DOOM 2] săpăligă s. f., g.-d. art. săpăligii; pl. săpăligi
23. [DAR] țepeligă, țepeligi, s.f. (reg.) așchie, țandără, țeapă; ghimpe (la plante).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL