1. [MDA2] țepăruie sf [At: LB / V: ~pâr~, ~pur~ (S și: țăpur~), ~părlu~ (S și: țăpârlu~), ~pârlie, ~ui, ~rlui, ~pârlui sn, ~rlu~[1], ~pârloaie snp, ~pâlu~ sf / Pl: țepărui / E: țeapă + -ăruie] 1 (Reg) Vergea de lemn ascuțită la un capăt Si: țăruș (1). 2 (Trs) Așchie mică. 3 (Reg) Țeapă (12). 4 (Trs) Țeapă (11). 5 (Reg) Țepușă (3). 6 (Trs) Fiecare dintre parii1 ascuțiți care se așază în vârful caselor țărănești și de care se prind paiele de pe acoperișul casei. 7 (Trs) Bucată mică de leaț care se fixează la streașină într-o scândură mai lată pentru a susține paiele de pe acoperiș. 8 (Înv) Țeapă (20). 9 (Îrg) Țeapă (18) (la cereale). 10 (Reg; rar; mpl) Țeapă (23).
2. [MDA2] țepărlui sm vz țepăruie
3. [MDA2] țepărluie sf vz țepăruie
4. [MDA2] țepărui sn vz țepăruie
5. [MDA2] țepâluie sf vz țepăruie
6. [MDA2] țepârlie sf vz țepăruie
7. [MDA2] țepârloaie snp vz țepăruie
8. [MDA2] țepârlui sn vz țepăruie
9. [MDA2] țepâruie sf vz țepăruie
10. [MDA2] țepuruie sf vz țepăruie
11. [DAR] țepăruie, țepărui, s.f. (reg.) 1. băț de lemn ascuțit; par. 2. ghimpe, țeapă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL