1. [DEX '09] TEORETIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.
2. [MDA2] teoretic2, ~ă [At: MOLNAR, E. S. 19/2 / P: te-o~ / S și: (înv) the~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat theoreticus, ger theoretisch, fr thèorètique] 1-2 a Care aparține teoriei1 (1-2) Si: (înv) teorie (1-2), (îvr) teoreticesc (1-2), teoricesc (1-2). 3-4 a Care se referă la teorie1 (1-2) Si: (înv) teorie (3-4), (îvr) teoreticesc (3-4), teoricesc (3-4). 5 a Care se bazează pe cunoașterea abstractă Si: abstract, conceptual, noțional, rațional, (înv) teorie (5), (îvr) teoreticesc (5), teoricesc (5). 6 a Care nu afectează activitatea practică. 7 a Care elaborează teorii1 (2) Si: speculativ. 8 a Care este înclinat către gândirea abstractă. 9-10 a, av (Conceput) în mod abstract.
3. [MDA2] teoretic1 sm [At: POLIZU / P: te-o~ / Pl: ~ici / E: ger Theoretiker] (înv) Teoretician (1).
4. [DLRLC] TEORETIC, -Ă, teoretici, -e, adj. Care privește teoria, care se bazează pe teorie; referitor la conținutul de idei. Materialismul dialectic este baza teoretică a socialismului științific. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 24. Laboratorul de fizică și chimie e un atelier de aplicare a cunoștințelor teoretice. I. BOTEZ, ȘC. 223. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. Pentru soțul ei păstrase orișicum un respect, cel puțin teoretic. REBREANU, R. I 187.
5. [DN] TEORETIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch].
6. [MDN '00] TEORETIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ◊ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (și adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus)
7. [Șăineanu, ed. VI] teoretic a. ce ține de teoriei.
8. [Scriban] *teorétic, -ă adj. (vgr. theoretikós, contemplativ, intelectual, teoretic). Făcut pin teorie, demonstrat numaĭ pin vorbă, pin scris orĭ pin desemn (nu în realitate, nu în practică): învățămîntu teoretic trebuĭe întregit pin cel practic. Subst. Om priceput în teorie, teoretician. Adv. Din punct de vedere teoretic. – Fr. théorique, ceĭa ce e fals, că vgr. theorikós înseamnă „relativ la spectacule”.
9. [DOOM 3] teoretic1 (desp. te-o-) adj. m., pl. teoretici; f. teoretică, pl. teoretice
10. [DOOM 3] +teoretic2 (desp. te-o-) adv.
11. [DOOM 2] teoretic (te-o-) adj. m., pl. teoretici; f. teoretică, pl. teoretice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL