1. [DEX '09] TENTACUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.
2. [MDA2] tentacul sn [At: J. CIHAC, I. N. 157/3 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr tentacule] 1 Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. 2 (Fig) Ramificație a unei organizații teroriste sau mafiote.
3. [DLRLC] TENTACUL, tentacule, s. n. Apendice mobil, nearticulat care servește unor animale ca organ tactil, ca organ de apucare sau de mișcare. Melcul are patru tentacule. ◊ Fig. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat. REBREANU, R. II 257. – Variantă: tentaculă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/3) s. f.
4. [DN] TENTACUL s.n. Fiecare dintre apendicele mobile și nearticulate ale unor animale, care servesc ca organ tactil, de prindere și de mișcare. [< fr. tentacule, cf. lat. tentaculum].
5. [MDN '00] TENTACUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum)
6. [Șăineanu, ed. VI] tentacul n. apendice mobil la unele animale, servindu-le de organ tactil.
7. [Scriban] *tentácul n., pl. e (lat. științific tentáculum, d. lat. tentare, a pipăi, a încerca; fr. tentacule). Zool. Un fel de prelungirĭ (de mustățĭ) cu care multe animale (molusce, infuzoriĭ) pipăĭe saŭ apucă.
8. [MDA2] tentaculă sf vz tentacul
9. [DLRLC] TENTACULĂ s. f. v. tentacul.
10. [DOOM 3] tentacul s. n., pl. tentacule
11. [DOOM 2] tentacul s. n., pl. tentacule
12. [MDO] tentacul, pl. tentacule
13. [IVO-III] tentacul, -le.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL