1. [DEX '09] TENCUIT1 s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.
2. [DEX '09] TENCUIT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
3. [MDA2] tencuit3, ~ă a [At: SANDU-ALDEA, D. N. 188 / Pl: ~iți, ~e / E: tencui2] (Rar) Așezat în teancuri1 (2) .
4. [MDA2] tencuit2, ~ă a [At: PENESCU, M. 63/10 / V: (înv) tin~ / Pl: ~iți, ~e / E: tencui1] 1 (D. ziduri, construcții etc.) Acoperit cu tencuială (2) Si: (reg) văcălit. 2 (Îvr; d. pereți) Tapisat (1).
5. [MDA2] tencuit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: tencui1] Tencuire.
6. [DLRLC] TENCUIT1 s. n. Acțiunea de a tencui; tencuire.
7. [DLRLC] TENCUIT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. Înăuntru bisericii sînt două coloane mărețe, dar, îndată ce le atingi cu mîna, vezi că sînt de lemn scobit, tencuite, ca să imite coloanele de marmură. BOLINTINEANU, O. 294.
8. [DEX '09] TENCUI, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.
9. [MDA2] tâncui v vz tencui1
10. [MDA2] tencui2 vt [At: SEVASTOS, N. 126 / Pzi: ~esc / E: teanc1 + -ui] (Rar) A strânge ceva în teancuri1 (2) Si: a împacheta.
11. [MDA2] tencui1 vt [At: NECULCE, L. 308 / V: (reg) tân~, tinciui, tin~ / Pzi: ~esc, (reg) tencui / E: ucr тинькувати] 1 (C. i. pereți, construcții etc.) A acoperi cu un strat de tencuială (2) Si: (reg) a drișcui, a malterezi, a măltări, a măltărui, a văcăli. 2 (Reg; c. i. pereți) A unge cu mumială. 3 (îrg; c. i. pereți, pomi etc.) A vărui.
12. [MDA2] tinciui v vz tencui1
13. [MDA2] tincui v vz tencui1
14. [MDA2] tincuit, ~ă a vz tencuit2
15. [DLRLC] TENCUI1, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid cu tencuială. Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.
16. [DLRLC] TENCUI 2, tencuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.
17. [Șăineanu, ed. VI] tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)].
18. [Scriban] tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.
19. [DOOM 3] tencuit s. n.
20. [DOOM 2] tencuit s. n.
21. [DOOM 3] tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, 3 sg. tencuiește, imperf. 1 tencuiam; conj. prez. 1 sg. să tencuiesc, 3 să tencuiască
22. [DOOM 2] tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, imperf. 3 sg. tencuia; conj. prez. 3 să tencuiască
23. [MDO] tencui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, conj. tencuiască)
24. [IVO-III] tencuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
25. [DER] tencui (-uesc, -it), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește).
26. [Argou] tencui, tencuiesc v. t. a bate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL