1. [DEX '09] TENCUIALĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală.
2. [MDA2] tencuială sf [At: COSTINESCU / P: ~cu-ia~ / V: (reg) tân~, tinciui~, tin~ / Pl: ~ieli / E: tencui1 + -eală] 1 Tencuire. 2 (Ccr) Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentrua le proteja și pentru a obține suprafețe netede Si: (reg) drișcuială, maltăr, morânceală, teanc^{2}, tencuitură, văcălaș, văcăluială. 3 (Reg) Lut muiat cu apă, amestecat cu baligă și cu nisip, cu care se muruiesc pereții caselor Si: muruială. 4 (Reg) Spoială (de var) care protejează pomii. 5 (Reg) Pământ frământat din care se construiesc pereții caselor.
3. [DLRLC] TENCUIALĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane, pentru a le proteja sau pentru a se obține suprafețe netede. Ca să ajute pe o văduvă căreia i se stricase soba, a lucrat o jumătate de zi cu mîna lui, potrivind cărămizile și stropindu-se de tencuială. SADOVEANU, E. 232. În fund se vedea spinarea unui zid cu tencuiala grunzuroasă. C. PETRESCU, Î. II 81. Cad bucăți de tencuială, Și-ngrozit zvîcnește stolul liliecilor acu. COȘBUC, P. II 99. Păreții erau de piatră... și orice tencuială căzuse. EMINESCU, N. 51.
4. [Scriban] tencuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tencui. Substanță cu care se tencuĭește (var amestecat cu nisip, ciment, lut). V. mortar.
5. [MDA2] tâncuială sf vz tencuială
6. [MDA2] tinciuială sf vz tencuială
7. [MDA2] tincuială sf vz tencuială
8. [Șăineanu, ed. VI] tencueală f. 1. lucrarea de a tencui; 2. amestec din var și nisip.
9. [DOOM 3] tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli
10. [DOOM 2] tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli
11. [MDO] tencuială
12. [IVO-III] tencuială, -ieli.
13. [Argou] tencuială s. f. sg. 1. fard de obraz. 2. (prin ext.) machiaj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL