1. [DEX '09] TENACITATE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.
2. [MDA2] tenacitate sf [At: NEGULICI / V: (îvr) țânăci~ / E: fr ténacité, lat tenacitas, -atis] 1 Proprietate a unui material solid de a suporta deformații relativ mari, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. 2 Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. 3 (Fig) Rezistență. 4 (Fig) Stăruință. 5 (Fig) Dârzenie (8).
3. [DLRLC] TENACITATE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace; stăruință, persistență, perseverență, îndîrjire. Același sunet straniu... îl iau mereu de la început... cu o perseverență și cu o tenacitate care pînă la urmă par și ele o adevărată forță cosmică. BOGZA, C. O. 397. Femeia păru încurcată, însă își urmări gîndul cu tenacitate. CAMIL PETRESCU, N. 105. 2. Proprietatea corpurilor solide de a rezista la rupere. Tenacitatea fierului. ♦ Mărime caracteristică a unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere.
4. [DN] TENACITATE s.f. 1. Calitatea de a fi tenace; stăruință, îndîrjire, perseverență. 2. Calitatea unui corp de a fi rezistent la rupere. [Cf. fr. ténacité, it. tenacità].
5. [MDN '00] TENACITATE s. f. 1. calitatea de a fi tenace; stăruință, perseverență. 2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere. (< fr. tenacité, lat. tenacitas)
6. [Șăineanu, ed. VI] tenacitate f. 1. caracterul celor tenace; 2. fig. aderare neclintită la o idee, la un proiect; 3. perzistență, calitatea celor ce durează.
7. [Scriban] *tenacitáte f. (lat. tenácitas, -átis). Calitatea de a fi tenace.
8. [MDA2] țânăcitate sf vz tenacitate
9. [DOOM 3] tenacitate s. f., g.-d. art. tenacității
10. [DOOM 2] tenacitate s. f., g.-d. art. tenacității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL