1. [DEX '09] TEMPORAL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.
2. [DEX '09] TEMPORAL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ◊ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.
3. [MDA2] temporal2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 209 / V: (înv) tim~, timpur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporel] 1 a (Îvr) Care trece cu timpul Si: temporar (1), trecător (22), vremelnic. 2 a (Înv) Laic. 3 a (Înv; pex) Care ține de lumea materială Si: pământesc. 4 a Relativ la timp (1). 5 a Situat în timp (1). 6 a (Grm) Care indică timpul (1). 7 a (Grm) Privitor la timp (1). 8-9 sf, a (Grm; șîs propoziție circumstanțială ~ă) (Propoziție) circumstanțială de timp. 10 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție temporală2 (9).
4. [MDA2] temporal1, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 186/12 / V: (înv) tam~, tim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporal] (Atm) 1 a Care se referă la tâmple1 (1). 2 a Care aparține tâmplelor1 (1). 3 a De la tâmple1 (1). 4-5 sna, a (Șîs os ~) Os așezat de fiecare parte a cutiei craniene între occipital, parietal și sfenoid.
5. [DEX '98] TEMPORAL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.
6. [DEX '98] TEMPORAL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.
7. [DLRLC] TEMPORAL, -Ă, temporali, -e, adj. (Numai în expr.; și substantivat, n.) Os temporal = os al tîmplei. Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148.
8. [DN] TEMPORAL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].
9. [DN] TEMPORAL1 adj., s.n. (Os) al tîmplei. [< fr. temporal, cf. lat. temporalis < tempus – tîmplă].
10. [MDN '00] TEMPORAL1 adj., s. n. (os) al tâmplei. (< fr. temporal)
11. [MDN '00] TEMPORAL2, -Ă adj. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o temporală. (< fr. temporel)
12. [Șăineanu, ed. VI] temporal a. 1. care trece cu timpul, peritor (în opozițiune cu etern): bunuri temporale; 2. privitor la interesele pământești (în opozițiune cu spiritual): putere temporală; 3. secular (în opozițiune cu ecleziastic): jurisdicțiune temporală.
13. [Scriban] 2) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Anat. De la tîmple: oasele temporale.
14. [Scriban] 1) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (în opoz. cu etern): existența temporală a omuluĭ. Material, secular, pămîntesc, lumesc (în opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (cînd eraŭ suveranĭ teritorialĭ), tribunal temporal. Adv. A trăi temporal.
15. [MDA2] tamporal, ~ă a vz temporal1
16. [MDA2] timporal1, ~ă a vz temporal1
17. [MDA2] timporal2, ~ă a vz temporal2
18. [MDA2] timpural, ~ă a vz temporal2
19. [DLRLC] TEMPORALĂ, temporale, adj. f. (Și substantivat) (Propoziție) care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă (avînd funcțiunea unui complement circumstanțial de timp).
20. [DOOM 3] temporal2 (referitor la timp, la tâmplă) adj. m., pl. temporali; f. temporală, pl. temporale
21. [DOOM 3] temporal1 (os temporal) s. n., pl. temporale
22. [DOOM 2] !temporal1 (referitor la timp/la tâmplă) adj. m., pl. temporali; f. temporală, pl. temporale
23. [DOOM 2] !temporal2 s. n., pl. temporale
24. [DOOM 3] temporală (propoziție) s. f., g.-d. art. temporalei; pl. temporale
25. [DOOM 2] temporală s. f., g.-d. art. temporalei; pl. temporale
26. [DTL] TEMPORAL, -Ă adj. (cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp): în sintagmele circumstanțial temporal și circumstanțială temporală (v.).
27. [DTL] TEMPORALĂ s. f. (< adj. temporal, -ă, cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempo „timp”): propoziție subordonată circumstanțială cu funcție de complement circumstanțial de timp pe lângă verbul sau locuțiunea verbală din propoziția regentă. Exprimă trei nuanțe ale raportului temporal: de anterioritate, de simultaneitate și de posterioritate (v. în acest sens circumstanțială). ◊ ~ falsă: subordonată circumstanțială care pare numai că este o t., dar care în realitate are valoare consecutivă, ca în exemplul „Scriitorii noștri au șlefuit limba într-atâta, până ce au făcut din ea o bijuterie”.
28. [D.Religios] timporal, -ă adj. v. temporal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL