1. [MDA2] temleac sn [At: CIHAC II, 407 / V: (înv) tim~ (Pl: ~uri) / Pl: ~ece / E: rs темляк] (înv) 1 Dragon2 (1) (la sabie). 2 Curea cu care se ține lancea după umăr. 3 Unealtă de pescuit formată dintr-o vargă groasă de fier, terminată la unul dintre capete cu un cârlig ascuțit, iar la celălalt capăt cu o verigă de care se leagă o frânghie groasă, al cărei capăt se prinde ca o brățară pe mâna pescarului, care servește pentru a apuca și a trage peștii mari spre barcă. 4 (Rar) Măciucă.
2. [Scriban] temleác n., pl. ece (rus. temlĕák, dragonă). Cureaŭa cu care se ține lancea după umăr (Vechĭ). Dun. de jos (timleac). Cîrlig de vre-o 40 c.m. care e legat de o frînghie și servește la apucat maĭ bine morunu prins deja cu bahoru.
3. [MDA2] timleac sn vz temleac
4. [Scriban] timleác, V. temleac.
5. [DER] temleac (-ece), s. n. – 1. Dragon, epolet. – 2. (Dobr.) Cange de pescuit. Rus. temjlak (Cihac, II, 407).
6. [DAR] temleac, temlece, s.n. (reg.) 1. curea la lance. 2. cârlig de apucat peștele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL