1. [Șăineanu, ed. VI] Temistocle m. general atenian, bătu pe Xerxe la Salamina (480) și fu exilat (472) cu toate serviciile sale (535-470 a. Cr).
2. [MEO] Temistocle Devenit celebru datorită faimei marelui om politic atenian din sec. 6-5 î.e.n., Themistoklés face parte dintr-o lungă serie de vechi nume grecești, Themistagóras, Themistogénes, Themistokrátes etc., identice în ceea ce privește primul element de compunere, Themist-. Încadrarea acestor antroponime în grupa teoforicelor se face tocmai pe baza acestui Themist-, în care se recunoaște cu ușurință numele unei vechi divinități elenice, Thémis, cunoscută încă din Teogonia lui Hesiod sau din Eumenidele lui Eschil (în unele izvoare apare și forma Thémistos, foarte apropiată de un supranume al lui Zeus, Themístios, folosit apoi și ca nume personal). Fiică a lui Uranos și a Geei, soție a lui Zeus și mamă a Moirelor (sau Parcele – cele trei divinități ale infernului care torc, deapănă și taie firul vieții omului), Themis era zeița dreptății și purta un nume cu semnificație clară, format pe baza cuvîntului care însemna „drept natural, lege” (neogr. thémis „justiție”). Al doilea element de compunere a lui Themistokles este foarte frecventul kléos „glorie, faimă” (→ Cleopatra, Patrocle etc.). În ciuda semnificației păgîne, numele pătrunde în onomasticonul creștin prin cultul unui martir din Licia și se răspîndește în Europa, fără a se bucura însă de prea mare popularitate. Cu toate că este calendaristic și se întîlnește în onomastica popoarelor slave vecine (foarte puțin frecvent însă), Temistocle nu apare în documentele noastre mai vechi, ci de abia în epoca modernă, odată cu moda numelor clasice. ☐ Germ. Themistokles, it. Temistocle, bg. Temistokăl, rus. Femistokl. ☐ Temistocle, c. 530/525 – c. 460 î.e.n., om politic și conducător militar al Atenei, arhonte și strateg, creator al unei puternice flote care obține în anul 480 î.e.n. victoria de la Salamina în fața lui Xerxes; conducător al democraților, este alungat din Atena în 471 î.e.n. de către oligarhi și se refugiază în Persia, unde își găsește și sfîrșitul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL