1. [DEX '09] TEMEINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temelnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.
2. [MDA2] temeinic, ~ă [At: (a. 1773) GCR II, 93/23 / V: (înv) -eln- / Pl: -ici, -ice / E: temei + -nic] 1-2 a, av (Care este) rezistent Si: solid, trainic (1), (înv) temeielnic (1). 3-4 a, av (Care este) serios Si: (înv) temeielnic (2). 5 a (Îvr) Care este substanțial Si: consistent. 6 a (Înv) Puternic. 7 a (Înv) Care este neîndoielnic Si: sigur. 8 a (Înv) Important. 9-10 a, av (Care este) fundamental (1). 11-12 a, av (Pop) (Care este) chibzuit. 13-14 a, av (Care este) sârguincios Si: stăruitor. 15 a Amănunțit2 (2). 16 a Priceput. 17 a (Rar; d. somn) Adânc. 18 av (Pop) De-a binelea.
3. [DLRLC] TEMEINIC, -Ă, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201. Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211. ◊ (Adverbial) Apoi ploaia începe temeinic. BOGZA, C. O. 62. Dobîndirea culturii în școli trebuie să se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47. Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui și a urmașilor lui de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P. 16. ♦ Adînc, intens. Ana dormea somnul temeinic al tinereții. D. ZAMFIRESCU, R. 171. – Variantă: (învechit) temelnic, -ă (NEGRUZZI, S. II 156, RUSSO, S. 33) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] temeinic a. ce are temeiu, solid.
5. [Scriban] teméĭnic, -ă adj. (d. temeĭ). Care are temeĭ, solid, traĭnic: zidire temeĭnică. Fig. Fundamental, serios: om temeĭnic. Adv. Cu temeĭ: a lucra temeĭnic. – Vechĭ -élnic (vsîrb. temelĭnŭ).
6. [DEX '09] TEMELNIC, -Ă adj. v. temeinic.
7. [MDA2] temelnic, ~ă a vz temeinic
8. [DOOM 3] temeinic adj. m., pl. temeinici; f. temeinică, pl. temeinice
9. [DOOM 2] temeinic adj. m., pl. temeinici; f. temeinică, pl. temeinice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL