1. [MDA2] telteu sn [At: PONTBRIANT / V: (reg) tiol~, toi~ sn, telte s / Pl: ~ee, (reg) ~eauă / E: mg töltș] 1 (Trs) Coș3 (1) (mare) de nuiele. 2 (Trs; pan) Instrument de pescuit în formă de coș3 (1). 3 (Reg; îf tolteu) Iesle pentru vite.
2. [Scriban] teltéŭ, V. tolteŭ.
3. [MDA2] telte s vz telteu
4. [MDA2] tiolteu sn vz telteu
5. [MDA2] tolteu sn vz telteu
6. [Scriban] toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.
7. [DRAM 2021] teltéu, telteauă, s.n. (reg.) Coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un telteu / Și o traje la părău” (Bilțiu, 1990: 111). – Din magh. töldõ (MDA).
8. [DRAM 2015] telteu, telteauă, s.n. – (reg.) Coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un telteu / Și o traje la părău” (Bilțiu, 1990: 111; Dobric). – Din magh. töldõ (MDA).
9. [DRAM] telteu, -auă, s.n. – Coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un telteu / Și o traje la părău” (Bilțiu 1990: 111; Dobric-Lăpuș). – Din magh. töldõ (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL