1. [DEX '09] TELEVORBITOR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.
2. [MDA2] televorbitor sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: tele- + vorbitor] Instalație de telefonie care permite ca persoana care vorbește să fie auzită simultan pe mai multe posturi.
3. [DN] TELEVORBITOR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].
4. [MDN '00] TELEVORBITOR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele1- + vorbitor)
5. [DOOM 3] televorbitor s. n., pl. televorbitoare
6. [DOOM 2] televorbitor s. n., pl. televorbitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL