1. [DEX '09] TELEOLOGIE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.
2. [MDA2] teleologie sf [At: CADE / P: ~le-o~ / E: fr téléologie] 1 Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală Si: finalism, teleonomie (1). 2 Cercetare în funcție de scop Si: teleonomie (2).
3. [DEX '98] TELEOLOGIE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcție de scop; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.
4. [DLRLC] TELEOLOGIE s. f. Doctrină filozofică idealistă, potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anume scop, cu o anume cauză finală.
5. [DN] TELEOLOGIE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atît societatea, cît și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu].
6. [MDN '00] TELEOLOGIE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie)
7. [Șăineanu, ed. VI] teleologie f. Filoz. doctrina cauzelor finale.
8. [Scriban] *teleologíe f. (vgr. téleios, final, și -logie). Fil. Doctrina care caută să descopere scopu tuturor faptelor naturiĭ: sistema teleologică a luĭ Origene.
9. [DOOM 3] teleologie (desp. -le-o-) s. f., art. teleologia, g.-d. teleologii, art. teleologiei
10. [DOOM 2] teleologie (-le-o-) s. f., art. teleologia, g.-d. teleologii, art. teleologiei
11. [MDO] teleologie (e-o)
12. [DETS] TELEO-2 „scop, finalitate”. ◊ gr. teios, eos „sfîrșit, capăt” > fr. téléo-, germ. id. it. id., engl. id. > rom. teleo-. □ ~fază (v. -fază), s. f., telofază*; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Teorie a finalității. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că procesele din univers s-ar desfășura în conformitate cu un anumit scop; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor biologice. 2. Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități; ~taxie (v. -taxie), s. f., orientare de la distanță a unui animal în sensul apropierii sau depărtării de o sursă de excitație luminoasă, calorică etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL