1. [DEX '09] TELEMATIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
2. [MDA2] telematic, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~ici, ~ice / E: fr télématique] 1 sf Tehnică2 de transmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2 a Care folosește rețelele de telematică (1).
3. [DEX '98] TELEMATIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de transmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
4. [DCR2] telematic, -ă adj. Care folosește rețelele de telematică ◊ „Annecy va fi primul oraș telematic din Franța.” R.l. 12 X 79 p. 6; v. și viditel (din fr. télématique; DMC 1978)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL