1. [DEX '09] TELELOAICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică.
2. [DLRLC] TELELOAICĂ, teleloaice, s. f. (Învechit) Soție de telal; vînzătoare ambulantă (de haine vechi). Nu sînt trențe, dar nu sînt la modă. – Să le schimbăm și să luăm altele la modă... – Auzi acolo, să le schimb! Da, slavă domnului! nu sînt... teleloaică. FILIMON, C. 208.
3. [Șăineanu, ed. VI] teleloaică f. Munt. vânzătoare pe uliți de lucruri vechi. [V. telal].
4. [Scriban] teleloáĭcă f., pl. e (d. telal). Munt. Femeĭe care duce slugĭ la stăpîn: teleloaĭce și chivuțe (Univ. 19 Aŭg. 1901; 1, 5). – Maĭ des samsaroaĭcă.
5. [DOOM 3] teleloaică (înv.) s. f., g.-d. art. teleloaicei; pl. teleloaice
6. [DOOM 2] teleloaică (înv.) s. f., g.-d. art. teleloaicei; pl. teleloaice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL