1. [DEX '09] TELELEICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.
2. [MDA2] teleleică3 sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ici / E: ns cf teleagă, teleguță] (Mun) Trăsurică ușoară Si: șaretă.
3. [MDA2] teleleică2 sf [At: JIPESCU, O. 56 / Pl: ~ici, ice / E: teleleu + -eică] (Mun) 1 Femeie care umblă fară rost. 2 Femeie rea de gură. 3 Femeie bârfitoare, intrigantă. 4 Femeie de moravuri ușoare Si: (îrg) telăliță (2). 5 (Euf; art.) Ciumă (1).
4. [MDA2] teleleică1 sf [At: (a. 1784) ap. ȘIO III, 354 / Pl: ~ici, ~ice / E: telal + -eică] (îrg) 1 Negustoreasă ambulantă. 2 Mijlocitoare în afaceri.
5. [DLRLC] TELELEICĂ, teleleici, s. f. Femeie ușuratică, stricată. Nu se putea desprinde de teleleica asta de Nica, de parcă îl vrăjise. CAMIL PETRESCU, O. I 271. Văduvele se alegeau abia cu cîte o lumînare. Teleleicile plecau cu cîte trei testemele. Orfanii își stricau gura degeaba. MACEDONSKI, O. III 101. Amănunțita lui cunoaștere a lumii de... șmecheri, de teleleici, de tîrfe. M. I. CARAGIALE, C. 59.
6. [Șăineanu, ed. VI] teleleică f. 1. samsaroaică, mijlocitoare (și telăliță): auzi telălița cum își laudă marfa? AL.; 2. fam. femeie care bârfește de toți. [V. telal].
7. [Scriban] teleléĭcă f., pl. e și ĭ (d. telal). Munt. Misită, samsaroaĭcă. Fig. Tarbă. V. malercă și talaniță.
8. [Șăineanu, ed. VI] telăliță f. V. teleleică.
9. [DOOM 3] teleleică (reg.) s. f., g.-d. art. teleleicii; pl. teleleici
10. [DOOM 2] teleleică (pop.) s. f., g.-d. art. teleleicii; pl. teleleici
11. [DAR] teleleică, teleleici, s.f. (reg.) 1. femeie ușuratică și intrigantă; târfă. 2. misită, samsaroaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL