1. [DEX '09] TELEIMPRIMATOR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur).
2. [MDA2] teleimprimator sn [At: LTR2 / P: ~le-i~ / V: (reg) ~măt~ / Pl: ~oare / E: tele- + imprimator după fr téléimprimeur] Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează (pe o bandă sau pe o coală de hârtie) texte cu literele alfabetului obișnuit Si: telescriptor.
3. [DLRLC] TELEIMPRIMATOR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează texte cu literele obișnuite ale alfabetului (și nu cu semnele convenționale).
4. [DN] TELEIMPRIMATOR s.n. Aparat telegrafic cu care se transmite și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit. [Pron. -le-im-. / < tele- + imprimator, după fr. téléimprimeur].
5. [MDN '00] TELEIMPRIMATOR s. n. aparat telegrafic cu care se transmit și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit; telescriptor, teletip (1). (după fr. téléimprimeur)
6. [DCR2] teleimprimator s. n. (comunic.) Aparat telegrafic care permite transmiterea directă a unui text prin dactilografiere și recepția lui la postul de destinație ◊ „La mai mult de o săptămână de la tragicul eveniment, Televiziunea Română n-a găsit știrea pe teleimprimatoarele sale. Pe ecranul vinovatei tăceri, lozinca ucigătoare: «Moarte intelectualilor!».” R.l. 8 VI 91 p. 4; v. și display (1975) (din tele-2 + imprimator, după fr. téléimprimeur; DEX)
7. [MDA2] teleimprimător sn vz teleimprimator
8. [DCR2] telefon-teleimprimator s. n. 1978 Telefon cu teleimprimator destinat surzilor v. minitelex //din telefon + teleimprimator//
9. [DOOM 3] teleimprimator s. n., pl. teleimprimatoare
10. [DOOM 2] teleimprimator s. n., pl. teleimprimatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL