1. [DEX '09] TELEGAR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.
2. [MDA2] telegar [At: (a. 1534) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i / E: teleagă + -ar] 1 sm (Pop) Cal tânăr și voinic (folosit la trăsură). 2 sm (Reg; fig) Vagabond. 3 sm (Buc) Persoană care transportă bușteni cu teleaga (2). 4 sn (Reg) Teleagă (2).
3. [DLRLC] TELEGAR, telegari, s. m. Cal tînăr, voinic, folosit mai ales la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrîn și sfătos, ținea strîns din hățuri pe cei doi telegari neastîmpărați. REBREANU, R. I 69. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 19. Am cumpărat ieri niște telegari ungurești care n-au păreche în Iași. ALECSANDRI, T. 1229. ◊ Fig. Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181.
4. [Șăineanu, ed. VI] telegar m. cal de teleagă, cal sprinten: telegari cu coame mari POP.
5. [Scriban] telegár m. (d. teleagă). D. rom. vine ngr. tiligári). Cal prețios de trăsură. V. bidiviŭ.
6. [DOOM 3] telegar s. m., pl. telegari
7. [DOOM 2] telegar s. m., pl. telegari
8. [Onomastic] Teleg/a, -ar, -hie, -uț v. Teleagă 2 – 5.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL