1. [DEX '09] TEIȘOR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.
2. [MDA2] teișor sm [At: NEGRUZZI, S. II, 293 / P: te-i~ / Pl: ~i / E: tei + -(i)șor] 1-6 (Pop; șhp) Tei (1-3) (mic) Si: (pop) teiuleț (1-6). 7 (Reg) Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală Si: trandafir-galben (Kerria-japonica). 8 (Bot; reg) Aglică (Filipendula vulgaris). 9 (Bot; reg) Cununiță (29) (Spiraea ulmifolia). 10 (Bot; reg) Taulă1 (1) (Spiraea crenata). 11 (Bot; reg) Crețușcă (1) (Filipendula ulmaria). 12 (Bot; reg) Pristolnic1 (Abutillon theophrasti). 13 (Bot; reg) Strașnic (Asplenium trichomanes). 14 (Reg) Buruiană de baltă, având tulpina înaltă, cu ramuri și frunze mari.
3. [DEX '98] TEIȘOR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.
4. [DLRLC] TEIȘOR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei. Otrăvitorul șerpe, văzînd p-un teișor O matcă de albine, Ca un lingușitor începe să îi spuie. NEGRUZZI, S. II 293. Frunză verde teișor... Am avut un puișor. ȘEZ. XXIII 70. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari de culoare galbenă-aurie, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Kerria japonica).
5. [Șăineanu, ed. VI] teișor m. Bot. Mold. aglică (ale cării flori sunt albe ca ale teiului).
6. [Scriban] teișór m. (dim. d. teĭ). Est. Aglică.
7. [DOOM 3] teișor s. m., pl. teișori
8. [DOOM 2] teișor s. m., pl. teișori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL