1. [DEX '09] TEHUI1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
2. [DEX '09] TEHUI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya „trândav”.
3. [MDA2] tehui1 [At: TDRG / V: (reg) tăh~ / Pzi: ~esc / E: tehui2] (Reg) 1-2 vtr A (se) zăpăci. 3 vr A se sălbătici.
4. [MDA2] tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).
5. [DEX '98] TEHUI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”.
6. [DLRLC] TEHUI1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A tulbura cuiva mințile, a zăpăci, a ameți, a buimăci. Bietului Toader a lui Ungureanu nu i-a luat o mînă și nu l-a tehuit sărmanul? I. CR. III 107. ◊ Refl. (Cu pronunțare regională) S-o buimăcit, s-o tăhuit di cap ș-o început a striga. ȘEZ. XXIII 37.
7. [DLRLC] TEHUI2, -IE, tehui, -ie, adj. (Regional) Năuc, zăpăcit, amețit, buimăcit. Mă ceartă fără măsură: Că nu trag, că mi-s tehui. DEȘLIU, M. 40. Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași, tehui de somn. CAMILAR, N. II 270. Neculai se trezi tehui de băutură, înainte de a pleca doctorul. SADOVEANU, O. III 16.
8. [Șăineanu, ed. VI] tehuì v. Mold. a zăpăci, a ameți: cu măciucă îl tehuește.
9. [Scriban] tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.
10. [MDA2] tăhui3, ~ie a vz tehui2
11. [MDA2] tăhui1 v vz tehui1
12. [MDA2] terhui, ~ie a vz tehui2
13. [MDA2] tihui2, ~ie a vz tehui2
14. [Șăineanu, ed. VI] tehuiu a. și adv. Mold. 1. căpiat; 2. zăpăcit, năuc. [Tr. terhuiu, de origină necunoscută],
15. [Șăineanu, ed. VI] terhuiu a. Tr. V. tehuiu.
16. [Scriban] tăhúĭ, V. tehuĭ.
17. [Scriban] te- și tihuĭésc v. tr. (d. tehuĭ). Est. Fac tihuĭ.
18. [Scriban] terhúĭ, V. tehuĭ.
19. [Scriban] tihúĭ, V. tehuĭ.
20. [DOOM 3] tehui2 (reg.) adj. m., pl. tehui; f. sg. și pl. tehuie
21. [DOOM 3] tehui1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiesc, 3 sg. tehuiește, imperf. 1 tehuiam; conj. prez. 1 sg. să tehuiesc, 3 să tehuiască
22. [DOOM 2] tehui2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiesc, imperf. 3 sg. tehuia; conj. prez. 3 să tehuiască
23. [DOOM 2] tehui1 (reg.) adj. m., pl. tehui; f. sg. și pl. tehuie
24. [IVO-III] tehuiu, -huie; -hui.
25. [DER] tehui (-ie), adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creație expresivă puțin clară. – Der. tehuială, s. f. (nebuinie, țicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).
26. [Onomastic] TEHUI adj. 1. – D-tru (16 A III 84). 2. Cf. Tehulești t. 3. Cf. Teahoe, vlah din Serbia (l. cit.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL