1. [MDA2] teglăzău sn [At: KLEIN, D. 437 / V: (reg) picl~, pig~, tecl~, ~laz~, ~zeu, ~lezeu, ~ticlaz~, ticlăsău, ticl~, tiglaz~, tiglăzau, tig~ / Pl: ~zaie, ~zauă / E: mg téglázó cf ger Bügel, rom piglais, piglu] (Trs; Mar) Fier de călcat.
2. [MDA2] piclăzău sn vz teglăzău[1]
3. [MDA2] piglăzău sn vz tiglăzău[1]
4. [MDA2] teclăzău sn vz teglăzău
5. [MDA2] teglazău sn vz teglăzău
6. [MDA2] teglăzeu sn vz teglăzău
7. [MDA2] teglezeu sn vz teglăzău
8. [MDA2] ticlazău sn vz teglăzău
9. [MDA2] ticlăsău sn vz teglăzău
10. [MDA2] ticlăzău sn vz teglăzău
11. [MDA2] tiglazău sn vz teglăzău
12. [MDA2] tiglăzau sn vz teglăzău
13. [MDA2] tiglăzău sn vz teglăzău
14. [Scriban] tiglăzăŭ n., pl. ăĭe, aĭe (ung. téglázóvas). Hațeg. Fer de călcat rufele (GrS. 1937, 192).
15. [DER] tiglazău (-aie), s. n. – Mașină de călcat. Mag. téglázóvas (GS, VII, 1932; Scriban).
16. [DRAM 2015] ticlăzău, ticlăzauă, s.n. – (reg.) Fier de călcat; voșorlău: „S-o dus lelea la Vișeu / Să-și cumpere ticlăzău” (Memoria, 2001: 30). – Din magh. téglázó (MDA).
17. [DRAM] ticlăzău, -auă, s.n. – Fier de călcat; voșorlău: „S-o dus lelea la Vișeu / Să-și cumpere ticlăzău” (Memoria 2001: 30). – Din magh. téglázó (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL