1. [MDA2] tefter sn [At: N. COSTIN, ap. ȘIO / Pl: ~uri, ~e / E: tc tefter] (Tcî) Registru.
2. [Scriban] teftér n., pl. urĭ și e (turc. tefter, de-, condică, d. pers. defter, tăbliță de scris, care vine d. vgr. diphthéra, pergament, membrană. V. difterie). Condică, registru. V. taftalog.
3. [DER] tefter (-ruri), s. n. – Condică, registru. Tc. tefter, din per. defter (Șeineanu, III, 118). – Der. tefterdar (var. defterdar), s. m. (ministru de finanțe la turci; persoană care strîngea dările); teftergiu, s. m. (ministru de finanțe). Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL