1. [MDA2] teferici1 s [At: CHEST. IV, 118 / A: nct / Pl: ? / E: ndt] (Reg) Adăpost format dintr-un singur perete de scânduri, înclinat și sprijinit pe două lemne, folosit pentru adăpostirea păstorilor și a diferitelor materiale.
2. [MDA2] teferici2 vi [At: PAMFILE, C. Ț. 272 / V: (reg) tif~ / Pzi: ~icesc / E: tefericie] (Mol) A trăi fericit Si: a se desfăta.
3. [MDA2] tiferici v vz teferici2
4. [Scriban] tefericésc și tife- v. intr. (d. tefericie). Est. Mă desfăt, trăĭesc fericit.
5. [DER] teferici (-cesc, -it), vb. – A se desfăta, a trăi în voie. Tc. teferrüc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distracție, desfătare). Sec. XVIII, înv. Cf. sb. teferic „casă țărănească”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL