1. [DEX '09] TEFELUG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Cf. tăvălug.
2. [DEX '98] TEFELUG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Et. nec. Cf. tăvălug.
3. [DLRLC] TEFELUG, tefeluge, s. n. Tăvălug. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.
4. [Scriban] tefelúg, V. tăvăluc.
5. [Scriban] tăvălúc și -úg m. (ca vălătuc, vălug, tumurug) și n., pl. e și urĭ (rudă cu vălug și vălătuc. Cp. și cu tăvălesc). Buștean rătund. Cilindru care se rostogolește pe ogor după boronit ca să se sfărîme toțĭ bulgăriĭ, orĭ pe arie ca să se desprindă grăunțele, orĭ pe un drum ca să se netezească petrișu. Cilindru de lemn (orĭ de fer) care se pune supt o greutate (de ex., o ladă de banĭ) ca s’o poțĭ muta (V. chezăș). – Și tăfălug, tefelug, pl. e, și tăfălog, pl. oage (vest).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL