1. [MDN '00] TECTONO- elem. tecto1-.
2. [MDN '00] TECTO1-/TECTONO- elem. „structură, organizare”. (< fr. tecto-, germ. tektono-, cf. gr. tekton)
3. [DETS] TECTONO- „structură, organizare”. ◊ gr. tekton, onos „dulgher, constructor” > germ. tektono- > rom. tectono-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., tectogeneză*; ~sferă (v. -sferă), s. f., geosferă de la periferia globului terestru, în care materialele componente iau parte la procesele orogenetice și epirogenetice care afectează scoarța.
4. [DETS] TECTO-1 „structură, organizare”. ◊ gr. tekton „constructor, dulgher” > fr. tecto-, engl. id., germ. tekto- > rom. tecto-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a structurilor geologice de cutare și faliere; sin. tectonogeneză; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a morfologiei care se ocupă cu structura organismelor, în special cu aceea a coloniilor de animale; ~plesiotip (~pleziotip) (v. plesio-, v. -tip), s. n., exemplar vegetal ales pentru analiza structurii microscopice a tipului inițial al speciei sau al genului, dar cu exemplarele descinse mai tîrziu; ~tip (v. -tip), s. n., fragment al exemplarului vegetal tipic folosit pentru analize microscopice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL