1. [MDA2] tectogeneză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr tectogenèse] (Glg) Procesul de formare a structurilor geologice de cutare.
2. [DN] TECTOGENEZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse].
3. [MDN '00] TECTOGENEZĂ s. f. proces de formare a structurilor geologice de cutare și faliere. (< fr. tectogenèse)
4. [DETS] TECTO-1 „structură, organizare”. ◊ gr. tekton „constructor, dulgher” > fr. tecto-, engl. id., germ. tekto- > rom. tecto-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a structurilor geologice de cutare și faliere; sin. tectonogeneză; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a morfologiei care se ocupă cu structura organismelor, în special cu aceea a coloniilor de animale; ~plesiotip (~pleziotip) (v. plesio-, v. -tip), s. n., exemplar vegetal ales pentru analiza structurii microscopice a tipului inițial al speciei sau al genului, dar cu exemplarele descinse mai tîrziu; ~tip (v. -tip), s. n., fragment al exemplarului vegetal tipic folosit pentru analize microscopice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL