1. [DEX '09] TECTITĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din dioxid de siliciu. – Din fr. tectite.
2. [MDA2] tectită sf [At: DN2 / E: fr tectite] (Glg) Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu.
3. [DEX '98] TECTITĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite.
4. [DN] TECTITĂ s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub formă de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastră-închisă sau verde. [< fr. tectite].
5. [MDN '00] TECTITĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite)
6. [DOOM 3] !tectită s. f., g.-d. art. tectitei; pl. tectite
7. [DOOM 2] tectită s. f., g.-d. art. tectitei
8. [Petro-Sedim] tectite (pl.), (engl.= tectite) particule de forme și dimensiuni variabile, rezultate în urma impactului unui meteorit pe suprafața rocilor terestre; t. au compoziția rocilor afectate de impact și sunt dispersate pe mari supr. (mii de km2); ele sunt de natură silicioasă, divers colorate și au un aspect de obsidian.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL