1. [MDA2] tecsuire sf vz ticsire
2. [DEX '09] TECSUI vb. IV v. ticsi.
3. [DEX '09] TICSI, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsui vb. IV] – Et. nec.
4. [DEX '09] TICSIRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.
5. [MDA2] tecsi v vz ticsi
6. [MDA2] tecsui v vz ticsi
7. [MDA2] ticsi [At: N. COSTIN, L. 35 / V: (înv) tec~, tecsui / S și: (nrc) tixi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) îngrămădi peste măsură Si: a {se) îndesa, a {se) înghesui. 3 vt (C. i. locul, spațiul etc. în care se îngrămădește ceva) A umple până la refuz Si: a înțesa. 4 vt (Îvr) A aduna (1).
8. [MDA2] ticsire sf [At: LM / V: (înv) tecsui~ (S și: texu~) / Pl: ~ri / E: ticsi] 1 Îngrămădire peste măsură (a obiectelor, a ființelor etc.) Si: îndesare, înghesuire. 2 Umplere până la refuz a unui spațiu prin îngrămădirea a ceva Si: înțesare.
9. [DLRLC] TICSI, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsui (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsui (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.
10. [DLRLC] TICSIRE s. f. Acțiunea de a ticsi; umplere, îngrămădire, înghesuire.
11. [DLRLC] TICSUI vb. IV v. ticsi.
12. [Șăineanu, ed. VI] ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].
13. [Scriban] ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.
14. [DOOM 3] ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, 3 sg. ticsește, imperf. 1 ticseam; conj. prez. 1 sg. să ticsesc, 3 să ticsească
15. [DOOM 3] ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri
16. [DOOM 2] ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, imperf. 3 sg. ticsea; conj. prez. 3 să ticsească
17. [DOOM 2] ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri
18. [MDO] ticsi
19. [IVO-III] ticsesc, -seam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL