1. [DEX '09] TEA interj. (Fam.) Cuvânt care exprimă uimire, surprindere, supărare, necaz. – Et. nec.
2. [MDA2] tea1 sn, i [At: POPA, V. 11 / E: fo] (Pop) 1-2 (Cuvânt care) exprimă uimire. 3-4 (Cuvânt care) exprimă supărare.
3. [DLRLC] TEA interj. (Adesea cu «a» prelungit) Cuvînt care exprimă admirație, uimire, surprindere, supărare, necaz. Tea... ce vorbă! erau oameni strașnici, dom’ căprar! SADOVEANU, O. VI 135. Cară-te fuguța că te pușc! – Teaaa!... Nu mă puști, că ți-i frică. POPA, V. 11. Tea, să fi văzut, bre omule, cum își gătea muierea ceea fată. I. CR. II 174.
4. [DEX '09] ȚA interj. (Repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele și oile. – Onomatopee.
5. [MDA2] ța1 i [At: CARAGIALE, O. I, 144 / V: ță, țe, țea / P și: țaaa / E: fo] (Adesea repetat sau în combinație cu alte interjecții) Strigăt cu care: 1 Se cheamă caprele și oile. 2-3 Se alungă sau se mână caprele și oile.
6. [MDA2] ță2 i vz ța1
7. [MDA2] țe1 i vz ța1
8. [MDA2] țea i vz ța1
9. [DLRLC] ȚA interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele și oile. Mă aplec pe vine-n jos: «Ța-ța!», și chem căprița cu mîna, parcă aș vrea să-i dau tărîțe. CARAGIALE, M. 8.
10. [Șăineanu, ed. VI] ța! Mold. int. de mânat boul (din stânga): ța! măi Prian! AL. [Onomatopee].
11. [Scriban] 2) cea (ea dift.), strigăt adresat bouluĭ din stînga ca s’apuce la dreapta (Cp. cu ung. csá csálé, csáli, cselö, pol. chale. V. ceală. – Se zice și ța. V. hăĭs.
12. [Scriban] ța interj. V. cea 2.
13. [DOOM 3] tea (fam.) interj.
14. [DOR] tea/teaaa interj.
15. [DOOM 3] ța/ța-ța interj.
16. [DOOM 3] ța-ța v. ța
17. [DOR] ța/ța-ța interj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL